Trike Nomads

Aproape de lume, emotional si tactil, poate insemna uneori sa fii departe. Departe de tara natala sau adoptiva, departe de principii obisnuite si de paradigma traiului atat de “normal” pentru unii, departe de confort si de intalniri cu prietenii. Aproape de lume inseamna, pentru Robert si Vlad, sa traiesti curat, sa respecti natura si formele ei de viata, sa nu folosesti iresponsabil mediul inconjurator, ci sa fii parte integranta a lui. Aproape de lume, de viata si de natura se simt doi romani care pleaca duminica intr-o calatorie lunga si diferita de ceea ce numim in mod obisnuit “a calatori”: Trike Nomads, o poveste cu inceput aventuros si final deschis.
 


Stabiliti in Spania de cativa ani, Vlad si Robert sunt, poate, exemplul cel mai bun de calatori simpli, atunci cand acest atribut semnifica intelegere si respect fata de natura. “Ceea ce incercam noi sa evitam este un stil de viata consumerist si iresponsabil din punctul nostru de vedere, mereu conditionat de ceas, ora, data si toate circumstantele unei calatorii planuite. Noi vrem si putem sa ne oprim acolo unde ne place, sa continuam cand dorim, in ritmul si cu prioritatile noastre. Nu ne intereseaza orasele mari, muzeele, statuile si alte tipice atractii turistice. Ne intereseaza contactul cu natura, cu oamenii reali, cu problemele lor reale, vrem sa stim cum si unde traiesc ei cand nu sunt in concediu.”

Un mod de gandire dezirabil si infricosator, in acelasi timp, pentru multi dintre noi, fie ca suntem “asezati” in structuri organizationale clare, fie conditionati de ideea personala de succes. Cine sunt acesti tineri si cum si-au permis o astfel de libertate intr-o lume, pe cat de haotica, pe atat de riguroasa in tipare?

Robert are 35 de ani si e din Bacau, “orasul ploii si poeziei bacoviene”. Si-a petrecut primii ani din viata acolo, iar pana in 2008, cand a plecat din Romania, a trait si locuit “hai hui prin tara, in Cluj si Brasov, si ultimii 7 ani in Bucuresti, unde am ramas blocat cumva cu slujba dupa ce am terminat cu facultatea". In ultimii cinci ani a avut ca tara adoptiva Spania, unde a continuat sa lucreze la o companie de telecomunicatii in care avea deja experienta in Romania. Si-a dat demisia pentru un stil de viata mai liber. “Nu pot spune ca am avut vreun motiv anume sau ca imi lipsea ceva acolo. Aveam prieteni, acces la natura, o slujba ok intr-o companie internationala si un nivel de trai mai mult decat decent din punct de vedere economic. Cred ca am vrut pur si simplu sa mai cunosc si alte parti din lume si alte feluri de a trai. In plus, probabil si o ramasita de gena nomada care m-a impins mereu in alta parte odata ce incepeam sa prind radacini intr-un loc anume.“

Vlad e din Harlau si inca de mic a fost obisnuit cu schimbarea: si-a petrecut copilaria in Iasi, iar apoi s-a mutat cu parintii in Campulung Moldovenesc. L-a intalnit pe Robert in Spania, unde locuieste acum. “Tind sa cred ca am plecat din Romania pentru ca nu ii cunosteam frontierele. Am vrut sa aflu pana unde mi se intinde neamul si daca cei de dincolo sunt atat de diferiti de mine, daca cerul are alta nuanta si pe el pot intrezari Carul Mare in noptile senine. Am sfarsit in Spania din motive strict familiale, avand un unchi aici. Periplul meu continua de 12 ani, prezenta soarelui fiind probabil motivul principal al perseverentei mele pe meleaguri straine.”


Ne-am hotarat sa calatorim "cu adevarat", fara obsesia unei destinatii in cap, fara graba, sa cunoastem lumea la o viteza normala.

Ideea lor de calatorie ar putea fi considerata modelul ideal al turistului ecologic sau, dimpotriva, o nebunie curata - in functie de perspectiva si limite personale. Ce e clar insa este ca ea nu se aseamana cu obisnuitul “concediu”. “Un automobil inseamna sa gonesti cu 120 de km la ora pe autostrada, sa ajungi la destinatie cat mai repede ca sa poti petrece cat mai mult timp acolo, inainte de a reveni in babilonul orasului de unde tocmai ai evadat. In avion e poate si mai rau: acoperi distante colosale in timp scurt, intri intr-un tub de metal care te teleporteaza rapid in alta parte a lumii. Pentru noi asta nu e calatorie, ci deplasare, pentru ca e orientata doar spre destinatie si omite complet parcursul, drumul "pana la". Esti fugarit de o limita de timp asa ca fugi mereu sa ajungi acolo si la timp inapoi.

Revii dintr-un concediu mai obosit decat ai plecat, confuz, cu o multime de fotografii din locuri minunate unde nu ai avut timp sa te opresti si sa fii prezent acolo in momentul respectiv, pentru ca mai erau putine minute, ore, zile pana la urmatoarea atractie turistica iar concediul se termina repede.”

Dincolo de imperativul intelegerii timpului in absenta unui cronometru, pentru ca perceptia spatiilor noi sa se faca din plin, cu toate simturile, un alt element important din filosofia vietii lor nomade este grija pentru mediu. Calatorind cu avionul sau cu masina, “esti tributar unui sistem de consum care genereaza daune ireversibile atat planetei, naturii cat si societatii. Sa consumi combustibili fosili inseamna sa contribui inevitabil la deforestare, poluare, razboi, foamete etc. Nu mai vorbim de carbon footprint pentru ca avem deja evidente toate aspectele distrugerii mediului la care participam prin iresponsabilitatea alegerilor noastre. De la ineficienta motorului de combustie in patru timpi, pana la razboaiele dirijate de ratiuni de exploatare a resurselor fosile - sunt prea multe aspecte sa le pomenim aici.

Ne-am hotarat, asadar, sa calatorim "cu adevarat", fara obsesia unei destinatii in cap, fara graba, sa cunoastem lumea la o viteza normala fara sa contribuim prin asta la toate daunele expuse mai sus. Suntem de parere ca lumea se poate schimba in bine mai ales prin exemplu personal, si nu doar prin opinii exprimate, asa ca "ne-a venit foarte natural sa incalecam un vehicol de tractiune umana."


Am trait si in lux si in confort, am calatorit si cunoscut si alte lumi, si am inteles ca se poate trai si altfel: pentru noi mai bine, mai onest si mai liber.


Dragostea de a calatori atent la mediul din jur si dorinta de libertate absoluta s-au nascut de-a lungul experientelor de pana acum. “In 2012 am stat 5 luni in America de Sud, in Ecuador. Din aceste 5 luni, 4 le-am petrecut in selva amazonica intr-o comunitate de indigeni Shuar (faimosii head-hunters), unde am trait in conditii foarte precare din punct de vedere a ceea ce denumim noi comfort si civilizatie, dar m-am simtit mai viu si mai liber ca nicaieri in alta parte. Ultima luna am cutreierat putin aceasta tara mica, insa de o biodiversitate si bogatie culturala inimaginabile. Am experimentat "first hand" ce inseamna sa traiesti in natura, depinzand de ea si respectand-o, si am mai vazut, in acelasi timp, toata distrugerea pe care am provocat-o ca rasa umana acestei planete. In special prin deforestare intensiva, exploatare miniera si petroliera agresiva si generatoare de poluare ireversibila. M-am intors destul de schimbat de acolo si mi-am reevaluat complet prioritatile legate de ce e cu adevarat important pentru mine in viata, redefinindu-mi fundamental conceptiile despre un trai bun si o viata implinita.”, spune Robert.

Vlad a calatorit si el foarte mult pana acum. A locuit in Madrid aproape 12 ani, insa a vizitat, cu cateva exceptii, intregul continent. “Relatia mea cu aceasta metropola a fost intotdeauna una de iubire-ura, regasindu-ma placut de cele mai multe ori in anonimat, alimentandu-ma frecvent din amalgamul de cultura si varietate pe care orice mare asezare urbana ti-o ofera. Pana acum, doar batrana Europa mi s-a descoperit, insa impins de atata uniformitate tintesc spre alte culturi, manifestari umane, asezaminte si, cine stie, poate perspective diferite ale Carului Mare.”

“Dupa toti acesti ani si dupa toate etapele in care ni s-au spalat orice iluzii ale mirajului consumerist-capitalist - toate ideile astea despre cariera, succes sau afirmare -, am decis sa lasam deoparte jocul asta pentru ca nu ne mai servea la nimic. Am trait si in lux si in confort, cu remuneratii suficiente si pozitii asigurate, am calatorit si cunoscut si alte lumi si am inteles cumva ca se poate trai si altfel: pentru noi mai bine, mai onest si mai liber, pentru altii - curata nebunie, pericol si instabilitate”, marturiseste Robert.

“Asadar, am lasat deoparte toate astea, am scapat cam de toate posesiunile materiale care ne-au conditionat in trecut, am investit toate economille in doua vehicule de tractiune umana si tot echipamentul de camping adiacent si am decis sa colindam lumea, pedaland intr-un ritm ceva mai apropiat de viata, natura, fara compromisuri legate de viteza, in cea mai relaxata si libera maniera posibila.

Desi putin diferite ca geometrie, aceste vehicule sunt doar niste biciclete mai futuriste, ca sa zic asa, gandite pentru confort si touring de mare distanta. Bicicleta este probabil cea mai minunata inventie a umanitatii din punctul de vedere al unui mijloc de transport auto-propulsat, atat in termeni de eficienta cat si de libertate de miscare. Varianta noastra de bicicleta mai adauga o roata si un scaun, asa incat stabilitatea si comfortul sunt drastic imbunatatite, oferindu-ne in plus posibilitatea de a cara cu noi toate cele necesare unui stil de viata nomad.”

Adica un tip de calatorie care le va schimba definitiv si complet stilul de trai de pana acum, limitele si aprecierile asupra existentei. “Ne-am pus practic singuri in situatia de a ne reinventa radical modul de viata. In urmatorii aproximativ doi ani vom trai pe drumuri, vom dormi prin paduri si pe sub poduri, vom manca mancare reciclata de supermarket, pe scurt: aproape diametral opus ideilor general acceptate despre confort, succes si bunastare.”

Pe site-ul http://trikenomads.net, care va reprezenta un jurnal al calatoriei lor, Robert si Vlad  descriu cum intentioneaza sa se autosustina: vor manca vegetarian, isi vor incarca telefoanele cu energie solara, vor bea apa de rau filtrata, vor folosi detergenti biodegradabili si vor dormi in cort, organizandu-si deplasarea sub imperativul economico-ecologic: “dormitul sub cerul liber ne va da sansa sa ne bucuram de stelele de deasupra, de sunetul naturii si de aerul curat.”

Oricat de bizara sau hippie ar suna initiativa lor, Robert si Vlad vad in principiile care ii ghideaza un mod onest de a trai. Nu exista nici un resort publicitar sau de promovare, nici a lor si nici a vreo unei companii care sa le finanteze deplasarile: “suntem complet auto-sustenibili in aceasta calatorie, nu depindem de absolut nici o conditionare sociala, nu avem buget, nici sponsori, nici vreo alta obligatie. Putinii bani care ne-au mai ramas ne vor ajunge cu multa indulgenta pentru mancare un maxim de 6 luni, timp in care va trebui sa dezvoltam alte modalitati de a ne asigura necesitatile de baza, mancarea fiind poate principala prioritate.” Libertate absoluta sau dimpotriva, modul acesta de a simti si de a vedea lumea e departe de paradigmele obisnuite de viata.
 

Atitudinea si motivatia noastra se invart fundamental in jurul ideii de libertate.


Calatoria lor incepe la finalul acestei saptamani. Timp de cateva luni, se vor “antrena” in Peninsula Iberica, pedaland apoi spre India. “Nu avem un plan foarte bine stabilit. Am plecat cu ideea ca plecam in lume. Prima noastra destinatie oarecum certa ar fi India, insa in mod sigur ne vom opri pe drum acolo unde avem de ce sa o facem. Sunt multe traiecte posibile si multe locuri fascinante pe parcurs, zone si oameni despre care am citit numai si am vrea sa le si vedem. In special, ar fi tari ca Iran, Georgia, Armenia sau Mongolia. Culturi si traditii despre care nu prea am invatat la scoala, iar documentarele tv ne-au lasat mereu cu o senzatie de incomplet si regizat.

Odata ajunsi in India intentionam sa ii dam un ocol cat mai larg si apoi sa ne intoarcem prin alta parte. Cum planeta asta e rotunda, poate ne vom intoarce prin America de Sud sau cine stie. Nu ne facem probleme de acest fel acum, ce ne intereseaza e sa calatorim, nu sa vizitam, asa ca intoarcerea nu e planificata.”

Ce este insa planificat e modul in care vor calatori, cu toate masurile de siguranta luate. “Trike-urile sunt niste vehicule de o calitate mai mult decat satisfacatoare, au 10 ani garantie pe cadru si sunt fabricate in Germania dupa configuratia ceruta de noi. Sunt similare, singura diferenta e ca a lui Vlad are suspensie si pe fata si e mai comfortabil pe teren accidentat, iar al meu e mai lejer si mai sportiv. Componentele sunt upgradate la capitolul lumini, transmisie si suspensie. Intretinute in mod corect, ar trebui sa dureze o viata. Eu am aptitudini suficiente de mecanica si avem cu noi absolut toate piesele de rezerva incat sa facem fata oricarei situatii neprevazute, cat si consumabilele necesare: ulei de lant, cabluri si pastile de frana, camere si cauciucuri de rezerva, etc.”

Robert mai spune ca si impartirea sarcinilor e luata in serios inainte de a pleca la drum: “Vlad e mai priceput la geografie si are multa experienta de sofer, asa ca se ocupa de traiectorie. La fel de bun e si la capitolul gastronomic, deci cam tot el va fi bucatarul. Eu sunt mai indemanatic la mecanica si mentenanta vehicolelor, la reparat electronice si tot in sarcina mea a cazut si mentinerea jurnalului online, designul website-ului si cam tot ce tine de "imaginea publica". Adica incercam sa ne echilibram cum putem, pentru inceput fiecare punandu-si la bataie talentele deja cultivate, iar pe parcursul calatoriei vom invata unul de la celalalt.

Nu stim ce ne va astepta inainte de urmatorul apus de soare, unde vom dormi la noapte sau ce vom manca maine, dar in mod sigur nu abordam aceste aspecte ca fiind dificultati, ci ca pe niste provocari. Atitudinea si motivatia noastra se invart fundamental in jurul ideii de libertate.” Iar lipsurile - griji pe care cei care nu sunt cu adevarat liberi le pot avea. “Am invatat de la toti adevaratii calatori pe care i-am cunoscut pana acum ca lipsa banilor e in mod paradoxal cea mai falsa scuza sa nu calatoresti. De fapt oamenii cei mai liberi si cei mai mobili erau in acelasi timp si cei mai saraci financiar. In primul rand alegi un mod de viata, mobilitatea si nomadismul vin la pachet cu asta. Esti pe drum si traiesti pe drum, te opresti cand vrei sau cand nu mai poti, mai gasesti o slujba temporara ca sa-ti poti plati urmatoarea viza sau bilet de tren etc. Am invatat sa luam viata mai mult ca pe un joc decat ca pe o lupta.”



Un material realizat de 
Georgiana Socianu
Jurnalist & Editor Publicatii RPRS 


Mai multe despre Trike Nomads

Pagina web: www.trikenomads.net  
Facebook:  http://www.facebook.com/trikenomads   
 
 

Alte poze