Reteta farmacistului sau cum sa pleci in cautarea provocarilor

Pentru unii dintre noi, viata desenata zilnic in aceleasi culori si cadre isi pierde din intensitatea trairii. Cautam noi optiuni si nuante, incercam diversitatea sau ne indreptam chiar, rationali, inspre necunoscut, asumandu-ne eventualele esecuri in numele descoperirii. Pentru si mai putini dintre noi, curajul acesta aduce insa implinirea profesionala si personala si, de ce nu, realizarea unor visuri care nu ar fi incaput in cadrele initiale.

Andrei Lefter a ales sa plece din Romania in 2011, intr-un moment in care viata linistita de farmacist in tara natala nu ii mai oferea provocari. Dupa absolvirea Facultatii de Farmacie din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti, a experimentat, alaturi de sotia lui, si ea farmacista, mediul de lucru “in familie”. A petrecut cativa ani in farmacia detinuta de tatal sau in judetul Vrancea, insa a simtit, la un moment dat, ca isi doreste sa guste viata in arome diferite. “Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca voi ajunge sa plec din tara si sa lucrez in strainatate, am crezut ca vom ramane in familie pentru tot restul vietii. N-a fost sa fie asa: dupa 4 ani de lucru am crezut ca le stim pe toate. Vroiam ceva nou in viata noastra, o provocare. Ar fi fost si varianta unui copil, dar am ales sa mai amanam putin momentul si sa experimentam meseria de farmacist si pe alte meleaguri.”

Au ales taramurile britanice, dupa ce au apelat in prealabil la ajutorul unor prieteni si la serviciile unei firme specializate. Odata ajuns in UK, Andrei spune ca a descoperit o lume noua, cu mentalitati diferite: “Sistemul, mult mai organizat decat cel din tara, iti da posibilitatea sa te desfasori ca farmacist. Iti stii locul, stii exact care ti-e meseria, iar pacientii te apreciaza si, intotdeauna cand au nevoie de un sfat, cer sa vorbeasca cu farmacistul.”

"Atata timp cat iti faci treaba ta si te abtii sa nu faci totul, adica inclusiv treaba celorlalti, vei fi apreciat"

Acomodarea ca farmacist in UK nu a fost una dificila. Contractul semnat cu agentia si existenta sotiei care sa ii fie aproape in cazul unei nereusite i-au dat siguranta unui inceput curajos. “Am pornit cu multe avantaje pe drumul asta: am venit cu banii nostri economisiti, n-aveam datorii in tara care ne-ar fi obligat sa facem orice sa muncim si ne puteam intoarce oricand inapoi fara vreo teama ca am fi ramas pe drumuri.”

Andrei spune ca, uneori, calitatile care sunt apreciate in gasirea unui loc de munca pot reprezenta defecte: “Atata timp cat iti faci treaba ta si te abtii sa nu faci totul, adica inclusiv treaba celorlalti, vei fi apreciat. Trebuie sa gasesti echilibru in volumul de munca pe care-l prestezi: muncesti prea putin si nu-ti dai interesul - incetul cu incetul vei fi indepartat de sefi pentru ca nu-ti faci treaba; muncesti prea mult - atunci ceilalti angajati, colegi, subordonati vor profita de tine si vei ajunge de asemenea sa fii indepartat pentru ca nu mai reusesti sa-ti indeplinesti atributiile, fiind ocupat sa faci absolut toata munca celorlalti.”

Dintre experientele neplacute care i-au marcat noul drum cand facea inca primii pasi, Andrei isi aminteste una strans legata de un conational, care l-a concediat in primele ore de munca, desi trecuse toate intervurile de angajare cu managerii britanici. “N-am fost trist, dar am ramas cu un gust amar. Sa pleci de acasa, sa calatoresti 3000 de km, sa treci cu succes de un interviu greu, cu oameni straini si intr-o limba exersata doar in orele de limba engleza, si sa fii dat afara a doua zi chiar de un roman, te poate destabiliza.”

"Farmacistul in UK este mai respectat decat cel din Romania"

Andrei spune ca activitatile profesionale de aici ii aduc mai multa satisfactie decat in Romania. “Sistemul e diferit aici, mai organizat. Stii exact ce ai de facut si nu esti obligat sa faci lucruri pe care alti oameni sunt platiti sa le faca. Impulsul de roman te face sa te grabesti sa iesi in fata si sa "servesti" pacientul cu o cutie de paracetamol; tot impulsul asta te face sa vrei sa raspunzi la telefon, daca suna de mai mult de doua ori si cineva din staff nu se sesizeaza. Asta nu inseamna ca n-am vandut niciodata sau ca n-am raspuns niciodata la telefon; nu poti sa fii absurd.“ Insa, spre deosebire de Romania, atributiile fiecarui angajat sunt clar definite: “Atata timp cat sunt oameni platiti sa isi faca treaba nu trebuie sa te amesteci in treburile lor, dar daca au nevoie de ajutor atunci trebuie sa-i ajuti, pentru ca tu esti responsabil pentru mersul farmaciei si pentru multumirea pacientilor tai.

Personal nu mi-a placut niciodata sa fiu farmacist in Romania, insa aici, in UK, ma simt cu adevarat farmacist: simt ca imi fac meseria cu adevarat. Am invatat o multime de lucruri de care habar n-aveam. Aici exista tot felul de cursuri de specialitate la care poti participa gratuit, in fiecare saptamana primesti prin posta revista PJ (Pharmaceutical Journal, pentru care trebuie sa fii membru in Royal Pharmaceutical Society UK) care te tine la curent cu tot ce e nou in domeniul farmaceutic, si multe alte lucruri care te ajuta sa te perfectionezi tot timpul si sa-ti reimprospatezi memoria cu lucruri care chiar conteaza.”

Aprecierea primita si responsabilitatea asumata de un farmacist reprezinta nu doar motivatie suplimentara, dar si bucurie la locul de munca.“Farmacistul in UK este mai respectat decat cel din Romania, pentru ca institutiile si asociatiile care controleaza, sustin si reprezinta farmacistii isi dau interesul pentru a mediatiza meseria asta, pentru a face populatia sa constientizeze ce inseamna sa fii farmacist, si o promoveaza prin diferite metode. Un exemplu il constituie cutiile de carton, pungile, pe care este scris: <<Daca ai nelamuriri cu privire la medicamentele tale cere lamuriri farmacistului tau. Farmacistul este instruit si detine vaste cunostinte despre medicamente>> (citat aproximativ)”.

UK nu este insa cea mai buna optiune pentru un farmacist, dupa spusele lui Andrei. “In ultimii ani, au inceput sa apara facultati in acest domeniu una dupa alta. Asa ca numarul de farmacisti creste de la an la an, pe cand farmaciile nou-deschise nu reusesc sa tina pasul si sa absoarba farmacistii proaspat absolventi. S-a creat astfel o situatie nemaiintalnita, care in ultimii ani pare sa se accentueze. Din cauza dezechilibrului dintre cerere si oferta, farmacistii inundand, practic, piata muncii, salariile au scazut, asa ca multi au emigrat catre Australia sau Canada sau si-au schimbat chiar profesia.”

"Prefer un zambet fals si un ton politicos si civilizat in locul unei injuraturi din suflet"

Organizarea sociala din UK, pe langa cea profesionala, si atentia institutiilor pentru bunastarea populatiei sunt cateva dintre motivele care il determina pe Andrei sa aprecieze si mai mult hotararea de a pleca din Romania. “E greu sa ajungi undeva si sa te descurci singur, dar daca ai incredere in tine si perseverezi, incet-incet ceata din jur incepe sa se risipeasca si incepi sa vezi ca lucrurile nu sunt atat de complicate pe cat par. Intr-o tara civilizata, nu-ti trebuie adeverinta, cerere, spaga, nervi, timp pierdut si asa mai departe, ci ai nevoie de acte, programare, bani de taxe, telefoane si internet. Nu trebuie sa-ti aduci aminte ca trebuie sa platesti asigurarea la masina, apa, telefonie si internet, locul de parcare din fata blocului, taxa la primarie etc., pentru toate exista un plic care te atentioneaza cu o luna inainte ca un contract urmeaza sa-ti expire si te roaga sa-l reinoiesti sau sa platesti. Deci nu trebuie sa-ti incarci mintea cu nimicuri si nici nu te trezesti ca ti-au taiat curentul pentru ca ai uitat sa platesti sau n-ai primit factura, sau ca iti trimit un plic in care iti spun ca ai de platit penalitati. Nu sunt lucruri mari, dar viata e in detalii si in lucruri mici.”

Desi nu e decis sa ramana in UK, cand vine vorba despre diferentele de cultura, Andrei apreciaza politetea britanica. Spune ca, din punctul sau de vedere, dezideratul ar fi sa locuiasca in Romania, dar sa se bucure de ce ofera tara adoptiva. “Ambele tari au lucruri pentru care ai vrea sa traiesti in ele, insa noi nu ne-am gandit nicio secunda sa ramanem aici. Da, e civilizatie, lumea zambeste si iti multumeste la tot pasul pentru orice. Chiar daca stii ca e un zambet fals, tot te incalzeste. Eu prefer un zambet fals si un ton politicos si civilizat in locul unei injuraturi din suflet. Asa sunt eu, mai de moda veche. Da, se castiga mai bine, atat de bine incat iti permiti sa traiesti si sa mai pui si bani deoparte. Da, esti respectat, ti se vorbeste frumos, nu ti se cere spaga, iar daca ai un drept ti se acorda fara sa trebuiasca sa convingi pe cineva ca e dreptul tau si trebuie sa ti se acorde.

Si totusi... niste straini. Acasa sunt familia, prietenii, oamenii dragi. Acasa e caldura, distractia, relaxarea. Acasa vorbesti in limba ta, gandesti in limba ta si incerci sa schimbi ceva. Ce e mai frumos decat sa traiesti si sa muncesti in tara ta, iar “strainataturile” sa fie doar destinatii de vacanta?!” 

Material realizat de 
Georgiana Socianu 
Jurnalist & Editor Publicatii RPRS



Mai multe informatii despre Andrei Lefter gasiti pe blogul sau personal www.adunatedelasate.ro.