Paul Ionescu: artist in diaspora

Intr-o lume in care succesul este adesea definit drept implinire profesionala si personala, Paul Ionescu crede cu tarie ca definitia succesului sau este “binecuvantarea de a avea o familie” si “libertatea de a crea”.

Paul Ionescu poate sta oricand marturie ca rigiditatea oricarei discipline stiintifice poate cuprinde intre granitele sale libertatea nemasurata a unui artist. Paul a terminat un master in Biologie Celulara si Biotehnologie Moleculara la Cluj si a urmat un doctorat in Biologie Structurala in Florenta, Italia, insa domeniile lui de competentasunt sculptura in lemn, pictura in ulei si modelarea ceramicii. Crede ca arta este o necesitate a sufletului, iar el - un om care exploreaza lumea si creatia artistica. “Ce sunt? Sunt un om de stiinta? Un artist? Un familist? Nici eu nu stiu si urasc definitiile si ingradirile astea. Sunt un om care incearca, exploreaza, probeaza. Ce e arta pentru mine? Nu stiu, nu am curajul sa discut. E o necesitate, sau a fost una. Acum incerc sa creez altfel, sunt mai detasat [...], creatia e mai linistita, sau, altfel spus, mi-o pregatesc mai bine, mai minutios, imi iau mai mult timp in a gandi, concepe si studia. Nu ma mai grabesc.”

"Am studiat mult de unul singur"

Paul s-a nascut in Odobesti, judetul Vrancea, in ultima luna de iarna a anului 1979. Si-a petrecut copilaria in Campulung Moldovenesc, orasul de origine al tatalui sau. “Am crescut deci in inima Bucovinei, in mijlocul naturii, cu mancare sanatoasa si aer curat”, spune Paul, mandru de originile sale. Mana destinului i-a mangaiat fruntea inca din clasa I, cand a fost pus sa aleaga intre cateva cercuri pentru copii organizate de Casa Pionierilor: “am ascultat rabdator toata lista si parca nu ma simteam atras de nimic dar, chiar la final, a fost pomenit cercul de sculptura in lemn al domnului Ion Maftei si, sincer, cand am auzit asta, mi-a sarit inima din piept – am stiut ca asta vreau sa fac.“ Din perioada adolescentei, cele mai multe dintre amintirile lui Paul sunt strans legate de imaginea tatalui sau, de munca la sera si de excursiile pe Rarau cu prietenii, dar si de profesorul care l-a invatat “diferenta dintre mester si creator”.

Mai tarziu, in perioada studiilor, a cautat si a descoperit singur tainele artei. Desi anii de facultate i-au fost presarati cu teorii din biologie si ecologie, Paul a inceput sa invete si anatomia artistica:
“M-am dus in caminele unde locuiau studentii la Arte, am batut la prima usa si am intrebat daca vrea cineva sa ma invete.” I s-a raspuns “da” si asa a inceput sa descopere regulile de baza ale desenului: “Am studiat mult de unul singur, mergeam la biblioteca Facultatii de Arte, mai intram si in atelierele lor si trageam cu ochiul.” Pe langa descifrarea artei, in anii de facultate a explorat in profunzime genetica. “O intelegeam usor, devenise noul meu limbaj de gandire si servea cautarii mele de Dumnezeu de demult [...] E perioada portretelor de strada din care faceam bani albi pentru zile negre, a rastignirilor din ceramica executate in stil popular naiv si in serie care se vindeau cat de cat, e perioada in care am si creat lucrari din ceramica la comanda, de care nu eram incantat, dar care aduceau bani, putini dar importanti.” In perioada studiilor a cochetat cu panza si uleiurile si tot atunci a refacut partea de jos a picturii bisericii din Aiton, un sat intre Cluj-Napoca si Turda.

Dupa cei doi ani de master, Paul a plecat in Florenta, la Centro di Risonanze Magnetiche, pentru un studiu doctoral. Timp de un an a fost beneficiarul unei burse Marie Curie si, in tot acest timp, a realizat lucrari de pictura. Despre “perioada Florenta”, Paul spune ca a fost fascinat de atractia celorlalti fata de munca lui: “am facut multe lucrari la comanda, nu m-a incantat, dar era mai bine decat nimic. Practic ma stimula interesul cuiva pentru ceva produs de mine.” Experienta de aici nu s-a finalizat insa asa cum si-ar fi dorit: universitatea nu i-a acordat titlul de doctor. “M-am certat cu ei, m-am luptat, a fost o mica revolutie in Institut, iar tapul ispasitor am fost eu. Am pus punct carierei in genetica, am lasat trecutul sa fie trecut, insa socul intoarcerii in Romania a fost mare.”

"Sunt cel mai fericit om din lume"


Paul s-a intors, in 2008, in Sibiu, dupa patru ani petrecuti in Italia. Nu avea sa ramana prea mult timp, desi intalnirile de aici au fost fructuoase. “L-am cunoscut pe artistul Dan Valeanu, care m-a luat in echipa lui si cu care am participat la realizarea unor proiecte de decoratiuni interioare deosebite in Ramnicu-Valcea si in Bucuresti.” In acelasi an, insa, ca si cum chemarea lui nu si-ar fi gasit locul inca, Paul a plecat din nou din tara.

“In 2010 m-a invitat un amic in Germania. La un gratar am cunoscut-o pe sotia mea, dragoste reciproca la prima vedere, clarificata dupa 15 minute. Am cerut-o in casatorie dupa o saptamana si am facut nunta in decembrie 2010, in Germania, pe niste ninsori si geruri infernale.”

Astazi locuieste in Germania, alaturi de sotie si de baietelul lor de un an. “Sunt cel mai fericit om din lume, pentru ca nu mai indrazneam sa sper ca pot sa am o familie atat de frumoasa si in care e atat de multa iubire.”

"Creatia artistica e o incercare de regasire de sine"

Cum si-au gasit loc in sufletul sau genetica si unduirile pensulei imbibate de culoare, sau cum studiul structurii tridimensionale a proteinelor umane a reusit sa-i pastreze timp daltei creatoare de forme in lemn? Simplu, crede Paul, pentru ca, desi simte ca “oamenii care au de-a face cu stiinta au alta viziune asupra vietii”, este convins ca arta si stiinta sunt domenii complementare: “Arta e munca, e studiu, e cautare, inseamna pus cap la cap, unificat, integrat, meditat si apoi exprimat. [...] Nu exista conflicte intre cele doua, doar daca omul si le creeaza singur. [...] Iar dorinta de a sti, de a formula, de a defini, de a intelege ramane vie pentru mine si astazi. Avand ca baza profesionala genetica, am putut privi si aborda arta mai distant, mai relaxat.“

Desi nu si-a prezentat lucrarile in nici o expozitie pana acum, Paul spune ca va dori, la un moment dat, sa expuna. “Poate ca nimeni nu va aprecia sau cumpara. Asta insa ma lasa rece. Dorinta mea de a crea a fost intotdeauna una intima, personala, am vrut sa incerc sa fac arta si sunt multumit ca am reusit.” L-am intrebat daca se considera artist. “Sunt un creator de frumos”, a fost raspunsul, “rangul meu crescand sau scazand in functie de aprecierile oamenilor. Simplu de tot. Arta mea are in general o idee filosofica in spate. Sunt lucruri care ma macina si pe care le exteriorizez intr-o forma gandita, studiata.”

Mana destinului ii mangaie fruntea si astazi, asa cum a simtit in copilarie, cand si-a ales cercul profesorului Ion Maftei: Paul se afla, pentru doua luni, in Suedia, unde lucreaza la un proiect de sculptura.

“Ce vad eu in creatia artistica e o incercare de regasire de sine, orice ar insemna sinele, intr-o lume care pierde valori de la o zi la alta sau le schimba atat de des incat, in final, devine din ce in ce mai greu sa definesti valoarea. [...] Iar noi, artistii, schimbam mentalitati si putem crea altele noi, putem redirectiona societatea.”

"Lipsa valorilor adevarate se vede la multi dintre cei plecati"

Desi a pastrat legatura cu familia si cu prietenii ramasi in tara, diferentele culturale si economice l-au uimit de fiecare data la intoarcere: “dupa experienta Florenta, mi-a fost greu sa ma adaptez unei mentalitati si unei societati ramase in urma. Avand totusi prieteni in lumea teatrului, a stiintei, medici si alti oameni cu pregatire si gandire mai avansata, am avut cu cine sa discut si sa-mi vars amarul. Cel mai mare soc a fost cel financiar, lipsa banilor ma bloca si nu-mi permitea sa ma misc cum vroiam eu.”

Paul nu crede ca totii romanii stabiliti in afara tarii apreciaza corect statutul lor: “faptul ca am emigrat nu ne face mai destepti, mai frumosi, mai grozavi, mai interesanti, ci doar poate mai avuti fata de cei de-acasa. Lipsa valorilor adevarate sa vede la multi dintre cei plecati, care, in afara de bani, nu pretuiesc nimic si care nu rateaza nici o ocazie de a se da mari acasa cu ce au realizat.”

Printre sfaturile acordate romanilor din strainatate: “Atentie, pentru studentii care doresc sa faca doctorate in Italia: aflati de la bun inceput ce pretentii au cei de la doctoratul la care va inscrieti. Teapa nu e o noutate in Italia, e o practica.”

Desi s-a simtit, pe alocuri, marginalizat ca roman, Paul este convins ca intotdeauna calitatea umana este cea apreciata. “In ultimii 20 de ani, romanii au fost priviti in diferite moduri in diferite tari, se stie. Oricum, calitatea umana iese in evidenta de la inceput si unii, din fericire, te judeca dupa caracter si nu dupa tara de provenienta”. S-a integrat usor oriunde a locuit, insa Bucovina i-a ramas in suflet. “M-am integrat in sensul ca am inteles subtilitatile noii societati in care traiam. Dar ca in Germania, unde ma simt ca acasa si datorita familiei, nu am reusit sa ma simt nicaieri altundeva - exceptie face Romania si, in special, Bucovina. Intotdeauna cand m-am intors acasa am plans in aeroport sau in avion cand vedeam Romania. Cred ca de boala asta sufera unii.”

Un material realizat de
Georgiana Socianu
Jurnalist & Editor Publicatii RPRS 

Alte lucrari ale lui Paul Ionescu: